Adela Popescu a povestit, pe blogul personal, prin ce a fost nevoită să treacă la cea de-a doua naștere. Au fost momente de durere extremă, scrie vedeta, însă toul s-a terminat cu bine, iar bebelușul abia venit pe lume a primit nota 10 din partea medicilor.
Numai o femeie poate înțelege cu adevărat ce înseamnă să naști pe cale naturala, iar Adela Popescu a dorit să le împărtășească cititorilor săi momentele premergătoare celei de-a doua nașteri.
„Așadar durerea travaliului venea peste cea de coloană, oferindu-mi chinuri inimaginabile, continue și de neoprit. (….) Durerile deja creșteau în intensitate și frecventa contracțiilor era la mai puțin de un minut. Fiecare mișcare de muschi declanșa un nou val de iad ajungând să simt o durere uriașă continuă dublată de repetitivitatea contractiilor. Știu ca la un moment dat nu mai puteam nici să clipesc, buzele mi se uscaseră, gura la fel și tot ce mai puteam face era sa ridic un deget prin care semnalizam că sunt în mijlocul unei contracții, deci, să rog să nu mă atingă nimeni”.
”Mărturisesc că nimic, dar absolut nimic nu mă alina, deși am aplicat tot ce mi se spusese că ar ajuta: am respirat așa cum știam că trebuie să o fac, am plâns, am urlat surd, si cred că dacă mai aveam puterea să scot un sunet acela ar fi fost curmați-mi durerea cu orice preț’. Am supraviețuit jumătatea de oră promisă și deja ajunsesem la dilatație sapte, iar capul copilului era aplicat perfect. Înteleg ca la a doua sarcina dilatatia se produce repede odata cu coborarea capului. Urma sa nasc!”, dezvăluie ea pe blogul personal.
”După aproximativ șapte contracții, gălușca a ieșit victorioasă cu mâna pe față, astfel înțelegând și de ce a coborât atat de greu. 3430, 51 cm si nota 10. Mi l-au pus pe piept și am izbucnit într-un plans izvorât din fericirea că am scapat cu viața… dând viată. Știu că spuneam fără oprire Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc! Am ieșit pe targă din sala de nașteri către salon, iar în jurul meu erau cei dragi mie, înlăcrimati și șocati de faptul că eu, deși auziseră gemetele citez: animalice’ pe care le scoteam, arătam victorie și voiam să îi pup și să îi îmbrășisez pe toți cu un zambet tâmp pe față ce își pierduse orice urma de epuizare și suferinta”, a scris Adela Popescu.